EREZIA BIBERONULUI
Zdrenţele viitorului îmi flutură la fereastră
tac şi văd cum înfloresc rugăciuni albe în
copacii îngenunchiaţi în copilărie încotro
întreb camera gata de lansare încotro co
pilărie încotro privire încotro mână încotro
picior încotro şi tu inimă albastră întrebări
le se izbesc de zid ca nişte ferestre bătute
de vânt numai picioarele infinite ale iubirii
ies afară din poem să mă caute eu alerg
de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi iad
hai la revedere c-am ajuns poftim într-un
poem de ţâţă
