Nu vă grăbiți
inefabilul este prins în capcana lucrurilor
poetu-l stârnește doar vers cu vers
cu pieptul tatuat de stele
cerul înaintează spre pământ
figurile de stil acoperă cât de cât
virtuale căi de acces spre lumea cealaltă
ultimul poem albatros iminent
mă lasă cu gura căscată
și totuși a cui e liniștea
ce stă ca un nod
în gâtul acestei prăpăstii
numită
viață
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
În fiecare dimineață
ies din vis ca un copil nou-născut
din mamă
țipătul matinal trezește toate lucrurile
pe cine nu lași în întuneric
te va lumina odată și-odată
numai în fața cerului înstelat însă
omenirea fericită ia poziția de drepți
dar îngerii la joasă înălțime
o pun din nou pe burtă
COSTEL ZĂGAN, LITERELE IERNII NOASTRE, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2025
Nu vă grăbiți inefabilul este prins în capcana lucrurilor poetu-l stârnește doar vers cu vers cu pieptul tatuat de stele cerul înaintează s...
