Nu vă grăbiți
inefabilul este prins în capcana lucrurilor
poetu-l stârnește doar vers cu vers
cu pieptul tatuat de stele
cerul înaintează spre pământ
figurile de stil acoperă cât de cât
virtuale căi de acces spre lumea cealaltă
ultimul poem albatros iminent
mă lasă cu gura căscată
și totuși a cui e liniștea
ce stă ca un nod
în gâtul acestei prăpăstii
numită
viață
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu