Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face
istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a
călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni
ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată
cum a intrat stafia în Europa și dracul în om
Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U
șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas
cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească
Arca lui Noe Violența verbală ca autoportret
moral și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul
ca un trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a
degetului mare Și sufletul mereu în alertă Și ochii
gura puștii de unde gloanțele
admiră lumea foc cu foc
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
