EREZIA RISCULUI DE-A FI ROMÂN

By Costel Zăgan on 07 Aug 2014

Iar meseria mea este riscul de a fi

român Român nonstop Român fă

ră rest(uri) Cum se zice Ţigan sută

la sută Fără altă discriminare decât

poezia Poezia e cântecul meu de le

bădă Scripca digitală şi sufletul na

turist Mai albe-s decât zăpada Şi nea

mul meu e mai pur decât cristalul Ben

zina cristalul Iau foc imediat şi ard 

mocăneşte toată viaţa

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA MORȚII

By Costel Zăgan on 15 Jun 2015

Mai ales moartea trebuie sărbătorită Ea

rugăciunea supremă În sfârșit nu mai e

ste niciun dubiu Este ultima cale Ca să

zic așa Regală din toate punctele de ve

dere Moartea nu-i un joc de zaruri E cer

titudinea absolută Altă opțiune nu mai

există Am murit sparge tiparul existenței

Nimic mai mult În sfârșit totul este egal

cu zero

Zero absolut

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

Erezia capodoperei colective

By Costel Zăgan on 19 Jan 2015

Poezia-i arborele meu genealogic De pildă

azi îmi este bunic un epitet ceva mai zurliu

Iar bunică o metaforă pe cinste În mapă duc

Marea Neagră Pe valurile căreia am şi scris

ultimul poem de dragoste La prima oră ies

din oglinda conjugală ciufulit însă cu tăcerile

foarte bine puse la punct Cafeaua pare să

dicteze deja gustul zilei al sinuciderii noastre

colective Scârba mi se scurge de pe ochelarii 

de cal pe foia imaculată ca autostrada bucu

reşti-constanţa şi retur Finis coronat hopus

Bădiţă Mihai

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II