EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS

 

Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face

istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a

călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni

ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată

cum a intrat stafia în Europa și dracul în om

Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U

șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas

cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească

Arca lui Noe Violența verbală ca autoportret

moral și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul

ca un trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a

degetului mare Și sufletul mereu în alertă Și ochii

gura puștii de unde gloanțele

admiră lumea foc cu foc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA MIORIȚEI

 

Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie

Somnambulă melancolia mă trezește când are chef

Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă

Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui

Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică

Și fiecare se descurcă pe cont propriu Nimic nou sub

soare Noli me tangere urlă poemul În timpul ăsta

Ce face Europa

Europa domnilor face pipi pe România

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

  EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara

să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa

ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur

ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți

îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura

căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m

piedic beat-lună de pragul dragostei tale

FRUMOASO

mai am un poem

Și urmează

Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

EREZIA TIMPULUI PROBABIL

Stop trecutului stop prezentului

stop viitorului Stop tuturor pro

numelor personale şi mai ales

impersonale Ce se scoală de

dimineaţă s-ar putea să ajungă

în cazul acuzativ Însă nimeni nu

îndrăzneşte să viseze prezentul

nostru cel de toate zilele şi mai

cu seamă cel de toate nopţile Eu

nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este

Prin urmare toţi suntem de gaşcă

Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan

EREZIA UNEI TRISTEȚI

 o

dpnSetsrofiie71221a62au0trir0 23019b06a0ac7fa53i1f i7uet68u  · 

EREZIA UNEI TRISTEȚI

Tabla înmulțirii cu infinit a fost ștearsă

de flori Poet pus pe fugă de Bach par

don de muzica sferelor Da da vers de

Tristan Tzara punând pe gânduri litera

tura universală Băiat din pensionul îngerilor

Clovnul politic tocmai îți face semne

obscene cu mâna Este ok Copiii întorc

grădinița pe dos ca pe mănușa găurită

a doamnei educatoare Iar managerul local

fluieră după subordonați ca un cioban sadea

E comentariul său la Miorița altă capodoperă

folclorică Nu te întrista Printre atâtea bucurii

nevinovate locul ți-e asigurat Parol

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Toate reacţiil