EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara

să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa

ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur

ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți

îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura

căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m

piedic beat-lună de pragul dragostei tale

FRUMOASO

mai am un poem

Și urmează

Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

EREZIA TIMPULUI PROBABIL

Stop trecutului stop prezentului

stop viitorului Stop tuturor pro

numelor personale şi mai ales

impersonale Ce se scoală de

dimineaţă s-ar putea să ajungă

în cazul acuzativ Însă nimeni nu

îndrăzneşte să viseze prezentul

nostru cel de toate zilele şi mai

cu seamă cel de toate nopţile Eu

nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este

Prin urmare toţi suntem de gaşcă

Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan