Fraților lumea-i țăndări și ca lumea
suntem noi Scriu și cuvintele prind
să țopăie printre culori și păsări O
umbră cu genunchii la piept e viața
Restul o fi moartea ultima destindere
a materiei Veșnicie cu adresa-n buzu
nar Și toți suntem cu mâinile legate
Fraților ajunge
M-ați strivit cu imponderabilitatea voastră
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu