vineri, 25 martie 2022

EREZIA POLITICII


26 martie 2013 
Distribuit pentru: Public
Public
Ce harnică poate să fie politica
domnilor ce tandră
Cum ştie ea să
toarcă firul de plumb din clepsi-
dra istoriei
O cât de repede poa-
te fi prins cetăţeanul în plasa
iluziilor sale
Cât mai repede de-
zamăgirea s-ajungă armă de nimici-
re în masă
O chiar de la primul
scâncet blitzul autocunoaşterii
funcţionează impecabil
O ce victi-
mă perfectă e repetabila noastră
naivitate
Ce mic e omul Doamne şi
ce prost
Hai să-l mai votăm o dată

Costel Zăgan



Nu este disponibilă nicio descriere pentru fotografie.
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
Costel Zăgan , ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA
Tu şi Ioana Manolache
1 comentariu

sâmbătă, 19 martie 2022

EREZIA DEȘTEPTĂRII AMÂNATE

Dimineața în locul Imnului Național ascult

cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici

antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate

antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi

mai place una-două să mă sinucid E prea

plictisitor mai ales pentru unii Revin cât

se mai poate Nu-mi place acest sport cu

a fi sau a nu fi

Iau și viața și moarte așa cum

răsare soarele și crește iarba


Costel Zăgan

luni, 14 martie 2022

 ŞI CITITORII SE TRAG DIN MAIMUŢĂ NU-I O EREZIE

E cumplit că nu îngerul face diferenţa
Ci jungla din sufletele noastre sălbătici
te De civilizaţie de nevoi de rate şi de
ignoranţă avansată Merg pe stradă cu
mâna pe inimă Ca pe-un trăgaci de ar
mă Ai grijă prietene Nu-ţi lăsa iubirea
prea slobodă Să n-o confund cu viaţa
ca o pradă Şi din dragoste să apăs pe
trăgaci
Costel Zăgan

ALTĂ EREZIE BURICUL NOPŢII
E sfânt Doamne Femeia-i erezia
mea cea de toate nopţile De la
asta n-am să abdic niciodată Dim
potrivă De câte ori am ocazia mă
arunc în cer direct de pe Muntele
Venus Printre îngeri mă simt acasă
Cu buzunarele pline de stele
Îmi pot licita orice soartă
Costel Zăgan
SPECTACOL ÎN CER
Cortina se ridică exact Când
femeia nu-şi mai încape în piele
de frumuseţe Iar bărbatul desigur
de femeie La unison publicul aplaudă
anemic Femeii însă nu-i pasă Bărbatul
să fie fericit şi devreme în cer Restu-i istorie
Între doi îngeri încape numai bine o viaţă Cu
două locuri şi-un pat îndrăgostit Un foc de armă
coboară cortina în iad
Costel Zăgan
EREZIA ZBORULUI DE CURSĂ LUNGĂ
Am impresia dragilor că mă prelucrează
madam poezia de-mi merg fulgii Cu tot
cu sau fără aripile mele rablagite şi super
sonice Scriu şi zbor De pe-o dugheană pe
alta a poeziei fulger ambulant Nu citiţi în
timpul zborului Între romanul zilei de ieri
şi apocalipsa unei poezii de dragoste n-are
loc niciun înger Răstignită între două ceruri
dragostea iluminează totul Orbit dau cu capul
în Nirvana fără să vreau Am să-mi las aripile
la pagina asta între sânii iubitei
Poate scap cu-atât
Costel Zăgan

EREZIA PROXIMEI PRIMĂVERI
Noaptea cresc numai visele Şo
pe mine primăvară Am toate căr
ţile deschise la cuprins Cititor ideal
numai vântul însă îmi frunzăreşte destinul
De-aici încolo cică răsar stelele altui
anotimp Aveţi grijă pe unde zburaţi
Prăpastia asta-i doldora de stele
căzătoare
Costel Zăgan
EREZIA INCERTITUDINII ABSOLUTE
Cică asta-i norma cotidiană a poetului
firmamentul Ori după caz stratul cu
sârmă ghimpată de la piept Mugur de
fier lângă mugur de fier Steaua cea mai
pitică lângă supernova cea mai sexy
Muze ce pendulează brownian Între
infinitul mare şi infinitul de la degetul cel
mic Libertate şerpuind iar şi iar în închi
soarea cea de toate zilele a trupului O
Doamne unde-i ieşirea din această lume
nebună de legat
Costel Zăgan

EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE

Poezia-i arborele meu genealogic de pildă azi îmi e bunic un epitet ceva mai zurliu iar bunică o metaforă pe cinste în mapă duc Marea Neagră...