duminică, 13 martie 2022

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil

înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua

mea mamă N-o folosesc niciodată drept

adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

drag din scoarță-n scoarță Indiferent de

anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc

pentru-a reciti Citesc până când toate

cărțile își scot mugurii pe rafturi

Dragostea rămâne ilizibilă

Deși mereu suspin și sufăr

în stație așteptând un mugur


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE

Poezia-i arborele meu genealogic de pildă azi îmi e bunic un epitet ceva mai zurliu iar bunică o metaforă pe cinste în mapă duc Marea Neagră...

  • EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN
    Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și amintește ...
  • EREZIA CAPODOPEREI COLECTIVE
    Poezia-i arborele meu genealogic de pildă azi îmi e bunic un epitet ceva mai zurliu iar bunică o metaforă pe cinste în mapă duc Marea Neagră...
  • EREZIA VERSULUI DE AUR
    În căutarea versului de aur am secat tone de cerneală şi duzine de pixuri   Am iubit cele mai frumoase femei din lume ...