duminică, 13 martie 2022

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil

înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua

mea mamă N-o folosesc niciodată drept

adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

drag din scoarță-n scoarță Indiferent de

anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc

pentru-a reciti Citesc până când toate

cărțile își scot mugurii pe rafturi

Dragostea rămâne ilizibilă

Deși mereu suspin și sufăr

în stație așteptând un mugur


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și amintește ...