duminică, 13 martie 2022

AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE

Habar n-am de ce-am ajuns un bibliofil

înnăscut Chiar dacă biblioteca-i a doua

mea mamă N-o folosesc niciodată drept

adjuvant sentimental Însă o recitesc cu

drag din scoarță-n scoarță Indiferent de

anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc

pentru-a reciti Citesc până când toate

cărțile își scot mugurii pe rafturi

Dragostea rămâne ilizibilă

Deși mereu suspin și sufăr

în stație așteptând un mugur


Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

la
Etichete:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

EREZIE CU SENS GIRATORIU

 Nu vă grăbiți inefabilul este prins în capcana lucrurilor poetu-l stârnește doar vers cu vers cu pieptul tatuat de stele cerul înaintează s...

  • EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS
      Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a călul Mai să nu-ți vină să crezi nici m...
  • EREZIA EVULUI MEDIU MATINAL
     În fiecare dimineață ies din vis ca un copil nou-născut din mamă țipătul matinal trezește toate lucrurile pe cine nu lași în întuneric te v...
  • EREZIA MÂINII DREPTE
     Pornește absența spre noi demarează în trombă singurătatea marea singurătate zeroul absolut așteptată de toți hulită cu harfa și flautul fe...