EREZII SECOND HAND

Singurătatea sângerează ca o piatră

aruncată de-un înger lovit sufletul

se bucură-n tăcere

cine câştigă

a pierdut

deja

totul

mă

caut

unde

nu

m-am ascuns

niciodată

în

aceste

poeme

abia

cicatrizate

Costel Zăgan

POEZIA ȘI LUCRURILE

Artă poetică în mers Totul se depune

precum nisipul pe fundul mării Răsă

ritul şi amurgul ploaia şi timpul pro

babil omul şi animalul pasărea şi în

gerul Păşesc pe versuri din ce în ce

mai elegante Parfumul tăcerii răsună

ca o tobă a simţurilor Simt deci scriu

Scriu deci tac

Costel Zăgan

EREZIA DEȘTEPTĂRII AMÂNATE

Dimineața în locul Imnului Național ascult

cum crește iarba verde de acasă Nu sunt nici

antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate

antieu copilul din flori al zăpezii Și da nu-mi

mai place una-două să mă sinucid E prea

plictisitor mai ales pentru unii Revin cât

se mai poate Nu-mi place acest sport cu

a fi sau a nu fi

Iau și viața și moarte așa cum

răsare soarele și crește iarba

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIE LATINĂ

Omnipotent poemul se lasă posedat

prin toate colţurile paginii albe Din

colo de gratiile libertăţii Învăţ şi eu

să tac pe cont propriu Tăcerea ră

mâne un risc pe care mi-l asum de

câte ori vreau să scriu Nerăbdători

cititorii pândesc de pe margine Oare

cât or să-l mai ţină aripile aleA din care

smulge versuri cu nemiluita Poftiţi o

tăcere într-un vers Pe care din milă

am omis-o Carnea-i trandafirie îmi

aminteşte de rosa canină a femeii

Nubila fulgerata nuda veritas

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ