Singurătatea sângerează ca o piatră
aruncată de-un înger lovit sufletul
se bucură-n tăcere
cine câştigă
a pierdut
deja
totul
mă
caut
unde
nu
m-am ascuns
niciodată
în
aceste
poeme
abia
cicatrizate
Costel Zăgan
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN
Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și amintește ...
-
Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pildă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și amintește ... -
.jpg)
Pornește absența spre noi demarează în trombă singurătatea marea singurătate zeroul absolut așteptată de toți hulită cu harfa și flautul fe... -
EREZIE DE FLORII Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa ră în epiderma-ți tr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu