EREZIE LATINĂ

Omnipotent poemul se lasă posedat

prin toate colţurile paginii albe Din

colo de gratiile libertăţii Învăţ şi eu

să tac pe cont propriu Tăcerea ră

mâne un risc pe care mi-l asum de

câte ori vreau să scriu Nerăbdători

cititorii pândesc de pe margine Oare

cât or să-l mai ţină aripile aleA din care

smulge versuri cu nemiluita Poftiţi o

tăcere într-un vers Pe care din milă

am omis-o Carnea-i trandafirie îmi

aminteşte de rosa canină a femeii

Nubila fulgerata nuda veritas

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ