ALTĂ EREZIE BURICUL NOPȚII

 

Costel Zăgan

15 februarie 2013  · 

Distribuit pentru: Public

Altă erezie buricul nopţii

E sfânt Doamne Femeia-i erezia

mea cea de toate nopţile De la

asta n-am să abdic niciodată Dim

potrivă De câte ori am ocazia mă

arunc în cer direct de pe Muntele

Venus Printre îngeri mă simt acasă

Cu buzunarele pline de stele

Îmi pot licita orice soartă

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

 

EREZIA SECOLULUI CIBERNETIC

 

Tăcerea geme printre rânduri Ce-o
fi apucat-o Că până mai ieri nu sco
tea nici un pâs Mare scofală cică
Filosofia Tăcerii
Nimic vorbitor

Totuși se mai găsește câte
un tânăr mai răsărit
acoperit de revoluție

Care Revoluție nenicule

Totul a fost planificat
de
corifeii trecutului
recent

La fel poezia
trece prin mine
ca
prin brânză

Însă
abia azi am aflat
că
doar inima
bate
contra vântului

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă

EREZII DE-O CLIPĂ

 

EREZIE SPRE RAI

 

Mâna în schimb arde ca o flacără
bătută de vânt
Însă numai cerul cu strălucirea lui
mă soarbe Doamne
Japonia haiku noi
că
Expresul America s-a împotmolit
în Dobrogea
Dă-i la deal dă-i la vale
până-și fac yankeii cale
Stop
România a deraiat
Stop stop stop

Costel Zăgan

 

LEHAMITEA ROZ

 LEHAMITEA ROZ

Salve pueri Salve Caesar magister imperator

Ce clasă domnule marfă nu alta

bombă cu efect întârziat

striată de zgomote şi ţipete preistorice

Profesorii intră pe vârfuri

şi ies direct în cimitir

Fără să deranjeze vreun fir

de praf ori vreun şcoler de la meditat

Numai dirigintele se încumetă

şi-i invită în binemeritata pauză

Vita brevis ars longa

Cine nu doreşte nu comentează

mănâncă ce are în ghiozdan

Capul nu se pune la socoteală

Clar nu

Salve

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA FRAȚILOR MEI POEȚII

Fraților lumea-i țăndări și ca lumea

suntem noi Scriu și cuvintele prind

să țopăie printre culori și păsări O

umbră cu genunchii la piept e viața

Restul o fi moartea ultima destindere

a materiei Veșnicie cu adresa-n buzu

nar Și toți suntem cu mâinile legate

Fraților ajunge

M-ați strivit cu imponderabilitatea voastră

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Costel Zăgan

19 decembrie 2017  · 

Distribuit pentru:

EREZIE DE FOAIE VERDE

 Erezie de 

Din cele mai vechi timpuri şi până
astăzi Doina rămâne cea mai ecolo
gică formă de protest Fără tunuri de
asfalt fără băi de sânge tricolor fără
prizonieri buni de îngrăşat Doar atât
fundiţe de frunză verde Normal ver
de-n sus şi verde-n jos Verde de
România Indiferent de anotimp sex
ori orientare ecologică Cel mai tandru
protagonist al isteriei mondiale rămâne
poporul român
Frate de cruce cu
codrul
verde Poporul român iubeşte
numai pădurile virgine Poporul ro
mân nu iubeşte politica De aceea-i
zice cu drag CURVA STATULUI

Şi cine nu crede ăla-i foaie verde

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ

Citat de Costel Z

POET CU NAȘTEREA LA PURTĂTOR

 

Poet cu naşterea la purtător

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)