EREZIA CELOR ȘAPTE ANI DE ACASĂ

Când unde și cum au fugit cei șapte ani de acasă

Hai noapte bună bunici și părinți somn ușor dragi

lor La revedere bun simț Închid televizorul și des

chid fereastra Să iasă firmamentul din călimara po

etului cu acces la ultimul orizont virtual Călcâiul lui

Ahile lasă urme profunde în zăpada proaspătă Dacă

nu mai ninge cinci secunde poate-l zăresc pe

Dumnezeu Când îmi potrivește steaua în locul acu

lui de la cravată Plapuma de nisip visează și la această

oră Probabil și capitalismul cu față umană este tot o

utopie Revoluția ca de obicei hibernează în cazemata

condiției umane Nu vă grăbiți Încă n-am deschis televizorul

Și iar s-a luat curentul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA ARCA LUI NOE

Sunt român dar mă tratez
domnule e blasfemie
România nu-i o boală
România este-un crez
România-i pur şi simplu
Dumnezeu
Doamne-i sufleţelul meu
Domnule
opreşte-te c-o iei pe arătură
mai rău
ca
Ion Luca Caragiale
Poftim
România-i o scrisoare pierdută de Dumnezeu
S-o luăm de la capăt
Suprafaţă Populaţie Capitală
Eminescu Nichita Brâncuşi
Ştefan Luchian Rapsodia Română
Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată
Însă n-ai ajuns expert
Dovada
Poarta Sărutului
Coloana Infinitului.

Masa tăcerii.

Poftă bună.

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA DE- FI ULTIMUL OM

 Copii sunt poate ochii

prin care Dumnezeu cercetează lumea

Corinteni 13 cu 13

nu înaintați totuși

nu-i interzis viitorul

nu-i ultima fundătură

a condiției umane

hei

Homo Sapiens

mă auzi

la stânga-mprejur

e un ordin

sigur că-mi amintesc

potopul a fost însă o invitație

NU UITA ADAME

eu sunt dumnezeul tău

cel de toate zilele

nu doar o prăpastie cicălitoare

10.01.2013

COSTEL ZĂGAN, EREZII DE-O CLIPĂ

EREZIA GROPARULUI HOMO SAPIENS

 

Ai văzut tovarășe Karl Marx cum o mai face

istoria pe-a judecătorul iar proletariatul pe-a

călul Mai să nu-ți vină să crezi nici matale ni

ci amicului Engels ori tovului Lenin Belea curată

cum a intrat stafia în Europa și dracul în om

Pe scara de serviciu sau intrarea din spate U

șurel ca o pisică speriată de vreun șoricel mas

cat Și-acum toți șobolanii trebuie să părăsească

Arca lui Noe Violența verbală ca autoportret

moral și nu doar Revoluția ca atuu Și cuvântul

ca un trăgaci de armă Apoi gimnastica de înviorare a

degetului mare Și sufletul mereu în alertă Și ochii

gura puștii de unde gloanțele

admiră lumea foc cu foc

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

EREZIA MIORIȚEI

 

Dezamăgire totală nu există sinucigași întru poezie

Somnambulă melancolia mă trezește când are chef

Tac și execut adică scriu tot ce-mi trece prin inimă

Nu-i nicio noutate Și Nietzsche unul din ucigașii lui

Dumnezeu A fost condamnat la poezie veșnică

Și fiecare se descurcă pe cont propriu Nimic nou sub

soare Noli me tangere urlă poemul În timpul ăsta

Ce face Europa

Europa domnilor face pipi pe România

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

  EREZIE DE FLORII

Iubito hai să-ți fac ziua ca o floare Primăvara

să-ți iasă prin toți porii Soarele inutil să dispa

ră în epiderma-ți translucidă Norii să ți se-ncur

ce în părul răvășit de taine Ochii să aspire toți

îngerii zilei Poezia lumii să rămână cu gura

căscată până răsar toate stelele Și eu să mă-m

piedic beat-lună de pragul dragostei tale

FRUMOASO

mai am un poem

Și urmează

Cea mai frumoasă tăcere din lume

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II

EREZIA TIMPULUI PROBABIL

Stop trecutului stop prezentului

stop viitorului Stop tuturor pro

numelor personale şi mai ales

impersonale Ce se scoală de

dimineaţă s-ar putea să ajungă

în cazul acuzativ Însă nimeni nu

îndrăzneşte să viseze prezentul

nostru cel de toate zilele şi mai

cu seamă cel de toate nopţile Eu

nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este

Prin urmare toţi suntem de gaşcă

Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan