Erezie de
Din cele mai vechi timpuri şi până
astăzi Doina rămâne cea mai ecolo
gică formă de protest Fără tunuri de
asfalt fără băi de sânge tricolor fără
prizonieri buni de îngrăşat Doar atât
fundiţe de frunză verde Normal ver
de-n sus şi verde-n jos Verde de
România Indiferent de anotimp sex
ori orientare ecologică Cel mai tandru
protagonist al isteriei mondiale rămâne
poporul român
Frate de cruce cu
codrul
verde Poporul român iubeşte
numai pădurile virgine Poporul ro
mân nu iubeşte politica De aceea-i
zice cu drag CURVA STATULUI
Şi cine nu crede ăla-i foaie verde
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
EREZIE LATINĂ
Omnipotent poemul se lasă posedat
prin toate colţurile paginii albe Din
colo de gratiile libertăţii Învăţ şi eu
să tac pe cont propriu Tăcerea ră
mâne un risc pe care mi-l asum de
câte ori vreau să scriu Nerăbdători
cititorii pândesc de pe margine Oare
cât or să-l mai ţină aripile aleA din care
smulge versuri cu nemiluita Poftiţi o
tăcere într-un vers Pe care din milă
am omis-o Carnea-i trandafirie îmi
aminteşte de rosa canină a femeii
Nubila fulgerata nuda veritas
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ
Poezia-i arborele meu genealogic de pildă azi îmi e bunic un epitet ceva mai zurliu iar bunică o metaforă pe cinste în mapă duc Marea Neagră...
