ÎN NUMELE TRANDAFIRULUI

Dacă-i marţi e poezie erezia mea

de fiecare zi Pot nu pot Mă ridic

din patul nopţii cu inima în flăcări

Vreau nu vreau Mă aşez la calculator

şi deranjez Europa cu insomniile mele

literaturizante Mofturi domnule

de la coarnele plugului

Care plug bre Umberto Eco

(Ne permitem - Ne permitem cam multe)

Dacă toţi ţăranii s-au mutat în Vest

cu tot cu pensii alimentare şi muncă en gros

Adevărul doare dar vindecă

sau

cel puţin

anesteziază ignoranţa

europeană get-beget

Hai că ţi-am zis-o şi matale

Nu te mai plânge
atâta

Totuşi

Numele Trandafirului

e o capodoperă (răs)citită

şi-n

România mea provincială

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II