Comedia artei şi a vieţii

Nu ştiu

cum am ajuns iar

pe

câmpul minat al copilăriei

Iarba-i până la genunchi

şi

creşte în continuare

Cărţile sunt jucăriile mele preferate

Mă joc numai cu tine dragoste

Partidele noastre

durează de-o viaţă

Aşa că înţeleg foarte bine

De ce ura mă invidiază şi ea

tot

din copilărie

Însă

nu mă plâng decât în versuri

Dacă se poate

albe În afara foilor pe care scriu

n-am mai văzut zăpadă

din mileniul trecut

Insomnia îmi dă deşteptarea

În fiecare dimineaţă

semnează

condica de prezenţă

înaintea mea

Şi azi

stăm la rând

După mine

urmează Dumnezeu

Şi cum mai am totuşi

un dram de politeţe

trec

între

Dumnezeu

şi

moarte

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)

 O EREZIE AUTUMNALĂ SAU NU CĂLCAȚI TOAMNA PE ARIPI

V-am zis Nu mai călcaţi toamna pe

bătătură Fiţi civilizaţi şi nu mai brus

caţi frunzele nebunilor Sunteţi poeţi

sau ce mama dracului Parcă n-aţi 

mai văzut toamna niciodată Este 

pentru toată lumea Şi stocu-i nelimi

tat Erezia melancoliei nu se opreşte

la cuvinte Şi-atunci cum să taci des

pre toamnă Păi aşa cu toată fiinţa

lucrul şi fenomenul care eşti Şi mai

ales în genunchi ca o frunză În zbor

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

11Mariana Matu, Mihaela Rautu şi alţi 9

2 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

 

EREZIA PUSTIULUI DIN NOI

✕

Sfârșitul vine ca o furtună de nisip

 

toate clepsidrele-s burdușite cu apa

 

rențe nou-nouțe îndrăgostiții abia-a

 

bia mai țin cumpăna ultimei nopți

 

de dragoste de pe pământ nu-i apla

 

udați totuși diferența de presiune ar

 

putea schimba direcția trecutului și

 

zău dacă mai este cineva dispus să

 

ia de la capăt paradisul pierdut

 

Costel Zăgan, Erezii second hand, 2014

 

 Costel Zăgan - EREZIA VISULUI DE ALTĂDATĂ versuri lyrics

06.02.2019

EREZIA VISULUI DE ALTĂDATĂ

Sar din vis direct la masa de scris Şi încep

să mă derulez ca o bobină cu amintiri în

străvechiul cinematograf Patria

Sala este plină cu daci şi romani

După începerea filmului mai intră şi nişte

întârziaţi vizigoţi huni şi alte popoare migratoare

Îi primesc pe toţi cu pâine sare şi lacrimi

Fără comentarii

Mă rog Mioriţa ca orice lucru trnsmis din gură-n gură

face excepţie

În pauză spargem seminţele ca pe nişte grenade artizanale

şi discutăm în contradictoriu

despre ultimul articol al lui Eminescu de la Timpul

Promite băiatul

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

 

ÎN NUMELE TRANDAFIRULUI

Dacă-i marţi e poezie erezia mea

de fiecare zi Pot nu pot Mă ridic

din patul nopţii cu inima în flăcări

Vreau nu vreau Mă aşez la calculator

şi deranjez Europa cu insomniile mele

literaturizante Mofturi domnule

de la coarnele plugului

Care plug bre Umberto Eco

(Ne permitem - Ne permitem cam multe)

Dacă toţi ţăranii s-au mutat în Vest

cu tot cu pensii alimentare şi muncă en gros

Adevărul doare dar vindecă

sau

cel puţin

anesteziază ignoranţa

europeană get-beget

Hai că ţi-am zis-o şi matale

Nu mai plînge

Totuşi

Numele Trandafirului

e o capodoperă (răs)citită

şi-n

România mea provincială

 

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

 

 Costel Zăgan

21.04.2017

Isteriada

Istorie și patologie socială români de consum

și români de excepție Nenea Iancu și Lord Byron

Deșertul roz versus Declarația Drepturilor Omului

De-a pururi între tăvălugul bășcăliei naționale

și

Imponderabilitatea Mioriței

Ei bine tăcerea ne doare mai ceva ca o rană

În poziție de drepți toată lumea așteaptă

să răsară soarele pe undeva Însă pentru prima

dată în istoria condiției umane

soarele ezită Oare o fi uitat pe unde să perforeze

voalul nopții ONU a rămas un nume și atât În o

grada personală fiecare taie capra vecinului a

vând noaptea familială dată la maximum În piața

națiunilor foamea cântă internaționala la țambal

Și tu mă întrebi dacă îmi pasă

Domnule nu-mi pasă

Sursa foto: 4.bp.blogspot.com

BRÂNCUȘI

Ioana Manolache  

19 februarie 2016

Brâncuşi

Costel Zăgan

În loc

de

ochi

Avea

două

clepsidre

Una

cu

lacrimi

Alta

cu

îngeri

Probabil

de-aceea

Când

i-a

fost

dor

L-a fulgerat

cu

tăceri

Îngerul

păzitor

Iar

când

a plâns

O zi

şi-o

noapte

N-a

mai

călcat

pe

pământ

din Ode gingaşe