EREZIA MÂINII DREPTE

 Pornește absența spre noi

demarează în trombă singurătatea

marea singurătate zeroul absolut

așteptat(ă) de toți

hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat

suflet somnambul

cărat cu trenul de marfă al disperării

totuși

cureaua de transmisie a divinității

pe la hopurile etice

își mai face simțită prezența luminoasă

cad din pat în pat

din lac în puț

brusc

din crăpăturile inexistenței ies la suprafață

primii monștri ocazionali marfă ieftină promoțională

picioare pline de noroi stelar bâjbâiesc după ajutor

cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire cale de-o poștă

Doamne unde duce mâna mea dreaptă

roua îmi fierbe pe buze

soarele îmi răsare

printre

dinții încleștați

de

ură

Costel Zăgan, EVADAȚI DIN IARNĂ, 2018